Ganduri despre indiferenta

                Aveam de facut un proiect la engleza despre ce inseamna indiferenta pentru noi. Ca majoritatea copiilor de 17 ani, mult prea preocupati de atractiile care ne intampina zilnic, caut  pe net o solutie, o idee, un citat. Intamplator dau peste ceva ce ma uimeste:
              

               “The opposite of love is not hate, it's indifference.
                The opposite of art is not ugliness, it's indifference.
                The opposite of faith is not heresy, it's indifference.
               And the opposite of life is not death, it's indifference.”
                                                                                          (Elie Wiesel)                                                                                                                                   
                Incantata fiind de descoperirea mea si de faptul ca am gasit in mod rapid o idee buna de la care pot porni tema, imi acord un timp pentru a cauta obisnuitele nimicuri : poze, imagini, desene, muzica pe net. Imi ramasese in minte un cuvant si il scriu pe google : "faith." Citesc cu surprindere : « Anyone can have faith in God. Intellect does not come into play, because faith comes from the heart of man and the Spirit of God can reach anyone! Mentally retarded person have faith in God. That is one of the most marvelous things about God. He is so fair..so full of justice.” Urmaresc in continuare cuvintele cheie “ mentally retarded person” . Imaginile pe care le vad ma rascolesc.
                Ma intreb : cat de orbi suntem noi oamenii ce ne credem « normali », cat de insensibili suntem,oare ? In agitatia continua din jurul nostru nu ne putem opri o secunda, nu putem zice "stop!!!" pentru a privi pe cei din jurul nostru, oamenii cu probleme? Ne credem infailibili ? Ne amagim cu ideea ca le suntem superiori ? Daca nu ne gandim sa-i ajutam intr-un fel, de ce oare ii disconsideram? De ce oare nu suntem capabili sa trecem peste prejudecati uneori ? Ii consideram paria ? Ii jignim cu cuvintele noastre, dar nu ne dam seama ca ne injosim noi insine, coborandu-ne pe scara valorilor morale ? De ce nu realizam ca ne sunt superiori prin incrancenarea cu care inving obstacolele si prin rabdarea cu care ne indura uneori rautatile gratuite ? Ei ne accepta pe noi asa cum suntem. Noi de ce nu ii acceptam pe ei asa cum sunt ? De ce nu ii putem lasa sa se afirme? Iar daca ii putem sprijini, de ce nu o facem ? Putem lua lectii de viata de la ei pentru ca ne pot oferi exemple de curaj, ne pot darui din simtirile lor. Pot fi cu siguranta geniali prin comportamentul lor. Ne vor invata sa privim lumea cu alti ochi.
                Putem incepe de acum sa spunem nu indiferentei si sa ne gandim la contrariul ei : la iubire, la arta, la credinta si nu in cele din urma la viata. Si sa promovam fair-play-ul si respectul reciproc, fara prejudecati si constrangeri.
Iar daca fair-play-ul este inscris in codul eticii sportive ca un principiu de baza, haideti sa facem o echipa mare sa jucam onest impreuna, invatand de la ei ca viata este pretioasa asa cum ne-a dat-o Dumnezeu!

Andreea Voica
Clasa a X-a H
Colegiul National “ Radu Greceanu”
Slatina , Olt